Gestern copilul tău se îmbrăca fără probleme – azi deja se discută la spălatul pe dinți, la îmbrăcat sau când trebuie să plecați din parc. La aproape orice rugăminte urmează un „Nu!” hotărât.

Mulți părinți se întreabă în această perioadă: Mai este normal? De ce copilul meu, dintr-odată, nu mai ascultă? Și cum procedez cel mai bine?

Cea mai importantă clarificare, de la început: Între aproximativ 18 luni și 4 ani, la mulți copii, dorința mai puternică de a decide singuri face parte din dezvoltarea normală. Așa-numita fază a autonomiei nu este un semn de educație proastă, ci un pas important spre independență.

Ce este faza autonomiei?

În faza autonomiei, copilul tău descoperă tot mai mult că este o persoană de sine stătătoare, cu propriile dorințe, intenții și decizii. Iar această independență vrea să o încerce din ce în ce mai des.

De exemplu, vrea să decidă singur:

  • cu ce se îmbracă
  • ce mănâncă
  • unde merge
  • cu ce se joacă
  • ce poate face singur

Aici apare un conflict tipic: Dorința de a fi independent este adesea deja mai mare decât capacitatea de a-și controla impulsurile și de a suporta frustrarea. Această diferență dintre „vreau” și „pot” poate face ca mândria, bucuria, furia și lacrimile să se succedă uneori în doar câteva minute.

Ce este adesea normal în faza autonomiei

Sunt tipice, de exemplu:

  • să spună des „Nu”
  • izbucniri emoționale puternice
  • frustrare când ceva nu reușește imediat
  • dorința de a face cât mai multe singur
  • schimbări rapide de opinie
  • protest la tranziții, de exemplu la îmbrăcat sau la culcare
  • dificultăți în a aștepta sau a împărți

Un „nu” nu este întotdeauna o respingere a rugăminții tale. Uneori, pentru copil, cel mai important este să poată decide singur. Acum exersează independența și felul în care își gestionează propriile emoții.

De ce apar tocmai acum atât de multe crize de furie?

Capacitatea de autoreglare se dezvoltă treptat. De aceea, frustrarea, dezamăgirea sau furia îl pot copleși repede pe copil. Dacă se adaugă oboseala, foamea, prea mulți stimuli sau presiunea timpului, uneori și lucrurile mărunte pot declanșa o izbucnire puternică.

De aceea, o criză de furie nu este, de cele mai multe ori, un joc de putere intenționat. În acel moment, copilul este copleșit de emoțiile lui și încă nu reușește să se liniștească singur. Are nevoie de sprijin din exterior – și de siguranța că și emoțiile puternice trec.

Cum îți poți sprijini copilul?

Nu trebuie să previi crizele de furie. Mai important este să îi oferi copilului siguranță și orientare și să îl însoțești în gestionarea emoțiilor.

Sunt de ajutor:

  • să rămâi cât mai calm(ă) posibil

  • Numește emoțiile: „Văd că acum ești foarte furios/furioasă.”

  • stabilește limite clare și ușor de înțeles

  • oferă opțiuni de alegere simple: „Vrei geaca albastră sau pe cea roșie?”

  • planifică suficient timp pentru tranziții

  • apreciază reușitele atunci când face singur/ă

Copiii învață autoreglarea mai întâi cu sprijinul persoanelor lor de referință. Această co-reglare îți ajută copilul să suporte emoțiile puternice și, în timp, să se poată regla tot mai mult singur/ă.

În același timp, pot fi valabile ambele: Copilul tău are voie să fie furios/furioasă – dar nu este în regulă tot ceea ce face în furia lui/ei. Dacă, de exemplu, lovește, mușcă sau îi rănește pe alții, are nevoie de o limită clară.

Ce ajută în viața de zi cu zi?

Schimbările mici în rutina zilnică pot reduce multe conflicte. Sunt utile rutinele fixe, suficient somn, mese regulate și cât mai puține lupte de putere inutile.

Gândește-te unde o limită este cu adevărat necesară și unde copilul tău poate decide singur/ă. Când este vorba de siguranță și sănătate, sunt necesare reguli clare. În întrebările mai puțin importante, îi poți oferi copilului tău spațiu să ia propriile decizii.

Așa trăiește independența, fără ca limitele importante să fie abandonate.

Când ar trebui să te uiți mai atent?

O fază intensă de autonomie, de una singură, nu este un motiv de îngrijorare. Vorbește cu cabinetul de pediatrie dacă copilul tău:

  • pe termen lung aproape că nu intră în contact cu alți oameni
  • își pierde din nou limbajul sau alte abilități deja dobândite
  • pe o perioadă mai lungă se liniștește cu greu, iar crizele emoționale apasă puternic asupra vieții de zi cu zi
  • se rănește pe sine sau pe alții în mod regulat, semnificativ
  • se dezvoltă clar diferit decât era de așteptat și în alte domenii

Și dacă conflictele frecvente vă apasă puternic familia pe termen lung, o discuție poate ajuta să înțelegeți mai bine situația și să găsiți soluții împreună.

Ce învață copilul tău în această perioadă

Oricât de solicitantă poate fi faza de autonomie: copilul tău își dezvoltă atunci abilități importante. Învață treptat să:

  • ia propriile decizii
  • rezolve probleme
  • își perceapă emoțiile
  • suporte frustrarea
  • devină mai independent/ă

Asta are nevoie de timp și de multe experiențe mici în viața de zi cu zi. Un cadru de încredere, limite clare și suficient spațiu pentru a încerca lucruri îl/o ajută pe copilul tău să devină pas cu pas mai independent/ă.

Însoțește dezvoltarea copilului tău

Cu tio App primești informații potrivite vârstei despre dezvoltarea, comportamentul și viața de zi cu zi a copilului tău. În plus, poți documenta ușor pași importanți ai dezvoltării și schimbări și primești orientare verificată medical despre faze tipice de dezvoltare, cum este faza de autonomie.