Copilul tău mușcă dintr-odată un alt copil, te lovește sau se aruncă pe podea țipând pentru că trebuie să-și pună geaca? Astfel de situații îi pot nesiguri pe părinți – și uneori îi pot duce la limită.

Între aproximativ 1,5 și 4 ani, ieșirile puternice de emoții și comportamentul impulsiv fac parte, la mulți copii, din dezvoltarea normală. Asta nu înseamnă automat că copilul tău este agresiv sau că ai făcut ceva greșit. Copilul tău abia învață să înțeleagă emoțiile puternice și să le regleze treptat singur.

De ce apar crizele de furie în faza de autonomie?

În faza de autonomie, copilul tău își descoperă propria voință și se vede tot mai mult ca o persoană independentă. Vrea să decidă singur, să încerce și să aibă un cuvânt de spus – dar încă nu poate suporta atât de bine frustrarea și dezamăgirea.

Emoțiile puternice sunt deja acolo, în timp ce controlul impulsurilor și autoreglarea se dezvoltă abia treptat. De aceea, mulți copii la această vârstă reacționează uneori prin:

  • țipete sau plâns
  • lovit sau mușcat
  • aruncarea obiectelor
  • aruncat pe podea
  • fugă sau ascuns

Pentru adulți, reacția pare uneori disproporționată. Pentru copilul tău, situația poate fi într-adevăr copleșitoare în acel moment. Unii copii își descarcă tensiunea tare și vizibil, alții se retrag mai degrabă sau încearcă să scape din situație.

Ce este încă frecvent normal la această vârstă?

Mulți copii arată uneori:

  • crize de furie la declanșatori mici
  • protest puternic față de limite
  • lovit sau mușcat din copleșire
  • dificultăți în a împărți sau a aștepta
  • schimbări rapide între furie și bună dispoziție
  • frustrare mare când ceva nu reușește

Astfel de reacții apar adesea mai des când copilul tău este obosit, flămând, bolnav sau supra-stimulat. Atunci îi este și mai greu să se bazeze pe abilitățile de autocontrol pe care le-a dezvoltat deja.

De ce mușcatul sau lovitul nu înseamnă automat răutate

Copiii mici acționează adesea impulsiv. Nu vor neapărat să rănească în mod conștient, ci reacționează la o stare interioară pe care încă nu o pot exprima altfel.

De exemplu, un copil poate lovi sau mușca pentru că:

  • este frustrat sau copleșit
  • se simte presat
  • caută contact, dar încă nu găsește un mod potrivit pentru asta
  • încă nu își poate pune în cuvinte nevoile și emoțiile

Asta explică comportamentul – dar nu înseamnă că trebuie să îl accepți. Mai important decât să cauți vinovați este să îi arăți copilului tău ce limite se aplică și cum își poate exprima emoțiile treptat în alte moduri.

Cum poți reacționa când copilul tău lovește sau mușcă?

Nu orice situație poate fi prevenită. O reacție calmă și clară îl ajută pe copilul tău să iasă din starea de copleșire. Acest sprijin se numește și co-reglare.

În acea situație poți:

  • să rămâi cât mai calm(ă) posibil
  • să oprești imediat lovitul, mușcatul sau aruncatul
  • să te protejezi pe tine și pe ceilalți copii
  • să spui pe scurt ce observi: „Ești foarte furios acum.”
  • să pui o limită clară: „Nu permit să lovești.”
  • să rămâi cât mai mult lângă copilul tău, până se liniștește

Explicațiile lungi ajută de obicei prea puțin în timpul unui acces puternic de furie. Abia când copilul tău poate fi din nou abordat, puteți vorbi despre ce s-a întâmplat.

Ce ajută ca accesele de furie să fie mai rare?

Mulți copii au de câștigat din:

  • rutine zilnice de încredere
  • suficient somn
  • mese regulate
  • tranziții și schimbări anunțate din timp
  • opțiuni de alegere potrivite vârstei: „Geaca roșie sau albastră?”
  • cuvinte simple pentru emoții și nevoi

Cu cât copilul tău învață mai bine să-și exprime nevoile și emoțiile, cu atât are mai multe posibilități să facă față situațiilor dificile.

Când ar trebui să fii mai atent(ă)?

Accesele puternice de furie, singure, de obicei nu sunt un motiv de îngrijorare. Vorbește cu cabinetul pediatrului vostru dacă copilul tău:

  • se rănește pe sine sau îi rănește pe alții în mod regulat și semnificativ
  • are, pe o perioadă mai lungă, foarte des crize neobișnuit de intense
  • în afara acceselor de furie aproape nu caută contact cu alții sau arată puțin interes pentru joaca împreună
  • pierde din nou abilități pe care le-a dobândit deja
  • comportamentul afectează pe termen lung și puternic viața de familie sau rutina de la grădiniță (Kita)
  • sau tu îți faci griji în legătură cu dezvoltarea lui

Și dacă observi că situațiile te duc regulat la limită, poate fi util să cauți sprijin.

Așa îți poți însoți copilul pe termen lung

Copiii învață pas cu pas cum să gestioneze emoțiile puternice. Pentru asta au nevoie de persoane de referință de încredere, care le iau emoțiile în serios și, în același timp, stabilesc limite.

Este de ajutor să:

  • numești și să recunoști emoțiile
  • stabilești limite clare pentru comportamentul care rănește
  • observi comportamentul de ajutor și îl încurajezi
  • după un acces de furie să oferi din nou apropiere și conexiune
  • să nu îi ceri copilului tău mai mult autocontrol decât poate deja să ofere

Cu timpul, copilul tău învață tot mai bine să suporte frustrarea, să găsească soluții și să pună emoțiile în cuvinte.

Înțelege mai bine dezvoltarea copilului tău

Cu tio App primești informații potrivite vârstei despre dezvoltarea emoțională și faza de autonomie. În plus, găsești orientare practică pentru situații dificile din viața de zi cu zi și poți înțelege mai bine, în timp, schimbările din comportamentul copilului tău.